Poate, într-o zi

joi, 05 mai 2016

- Plouă mereu, dar mă gândesc că ploaia
Oricât de rece şi de multă-ar fi
Nu va putea nicicum stinge văpaia
Iubirii noastre, poate, într-o zi

Când vor purta salcâmii coroniţă
Din ramuri îmbrăcate-n liliac
Cu buzele pe gât, sub aluniţă,
Voi scrie gata, Lili, şi-apoi tac,

Dar pân-atunci îmi voi purta destinul
Prin orice anotimp spre răsărit
Şi am să gust din mierea ori veninul
Ce le combini de când ne-am întâlnit.

- Sub sânul stâng te simt ca pe-o enclavă,
Mi-e imposibil să-mi imaginez
Că-n carnea mea, când miere, când otravă,
Nu te-aş purta stigmat, dar te somez

Să stai şi să-mi promiţi că Everestul
De s-ar preface-n ţăndări într-o zi,
Noi tot de mână o să cerem restul
Unui destin ce doar în poezii

Ne-a aşezat şi-apoi ne-a dus departe,
De parc-am fi nebuni sinucigaşi,
Ne întâlnim, iubirea mea,-ntr-o carte,
Să scriem pagini noi pentru urmaşi.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: