Ploaia

Autor:Ina M.


Adăugat de: Ina M.

duminică, 13 iunie 2021

Așa de supărat e cerul pe omul ce s- a- ndepărtat
De viața simplă și cinstită și care s- a apropiat
De tot ce îi complică traiul, se minte, minte zi de zi,
Că plânge- n hohote și norii cu plumb se zbuciumă confuzi

În luna- n care altă dată nu îndrăzneau ca să apară
Pe cerul de la malul mării sau de la munte- n plină vară.
Atâtea lacrimi cad din cer de gândurile putrezesc,
Ni se îngălbenește grâul și pulsul vieții- i nefiresc!

Perdeaua ploii trasă- n ceață ne îngustează orizontul,
Umanitatea e- n derivă, direcția ... cum bate vântul!




vezi mai multe poezii de: Ina M.


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Ploaie
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.