Arcaşi îndemânateci, semeţi, cu paşi de lei,
Doi fulgeri smulşi din noapte-mi erau copiii mei;
Şi parcă-i văd ş-acuma în faptul dimineţii,
C-un strigăt de izbândă, dând zbor nebun săgeţii,
Şi cum se pierd cu turma în zarea purpurie,
Făcând din largul lumii imensă-mpărăţie...
Sau cum se-ntorc agale, zâmbind şi mână-n mână,
Buni, fericiţi ca mine, pe când eram ţărână... Iar Eva lăcrăma.
Dar nu-i iertat se vede norocul ce-am avut ─
Cuibau dureri ascunse în cel dintâi născut;
Iar jertfa lui, Prea-bune, n-ai vrut să o primeşti,
Vrând rătăcirea noastră mai greu s-o pedepseşti...
Un gând de-aiurea ─ ucigătorul gând ─
Şi-n Cain, bunul Cain, pătrunse-ntunecat.
…S-a năruit cu blestem altarul fumegând
Şi s-a târât o pânză de fum, în lung şi-n lat,
Ca o imensă-aripă de vultur săgetat...
Iar de atunce, fumul crescu mereu, ş-a pus
Zid negru între mine şi slava ta de sus ─
Azi, gândurile mele cu greu pot să le-adun,
Să le trimet la tine, Părinte vecinic bun;
Căci se întoarnă pururi, sbătute, risipite,
Ca fumul fără pace al jerfei neprimite...
Şi cum aş vrea şi astăzi, ca-n vremile senine,
Pe aripile rugii să mă ridic la tine:
Să-nving robia humii!...
Şi cum aş vrea şi astăzi, ca-n vremile senine,
Pe aripile rugii să mă ridic la tine: Să-nving robia humii!...
Nu mi-ai dat Tu lumina şi farmecele lumii?
Pământului meu tânăr nu-i dat nectarul sevei?
Şi nu-mi pleci Tu auzul la graiul sfânt al Evei?
O rugă, da, un cântec ţi se cuvine Ţie...
Îl simt vibrând..., nimica nu poate să-l reţie ─
Dar, când să pui într-însul îngenunchiata-mi viaţă,
Uit vorbele măririi şi buzele mi-nghiaţă,
Căci geamătul lui Cain din noapte se desface
Şi-mi risipeşte clipa de rugă şi de pace.
E plânsul lui... Din noaptea cărărilor pierdute,
El inima-mi de tată o cheamă, să-l ajute;
Dar n-am puteri... ─ şi spada grădinilor divine
O simt cum se înfige fulgerătoare-n mine.
Tu-l vezi şi-l dai uitării... Ce s-a făcut, Părinte,
Cu mila ta, podoaba puterii tale sfinte?
Nu-i moarte pentru Cain, nici alinare nu-i ─
Ce vrei să faci, Tu, Doamne, cu suferinţa lui?
O, dacă spre urzirea unei cereşti podoabe
Îţi trebuie durerea făpturii tale slabe,
Ridică de pe viaţă-i povara, că-i a mea,
Şi pune-mi-o pe umeri, de vrei, cu mult mai grea;
Mi-aş duce-o fără murmur, chiar de m-ar frânge-n cale,
Căci inima-mi cunoaşte şi darurile tale...
De-a fost păcat iubitul, mărire cui l-a scos,
El a făcut păcatul atâta de frumos:
Un farmec, o beţie ce-n veci în tine-o porţi ─
Pe clipa rătăcirii îndur şi mii de morţi...
Dar prea e crudă legea ca fiul să spăşească:
De-a pururi, fără vină, greşala părintească...
...O, sfânt copil al Evei! Când noi te-am zămislit,
Era prin rai lumina, şi flori, şi ciripit,
Plutea o voluptate-n văzduhul primăverii ─
Miresmele grădinii părtaşe-au fost căderii...
Să cadă însă plumbul osândei pe-amândoi,
Dar tu, de ce să suferi, copile, pentru noi,
De ce să-ţi blestemi mama, gemând prin râpi sihastre,
Tu, singura lumină a gândurilor noastre?
Găsi-vei tu vrodată liman nemângîierii
Să-i ierţi pe-aceia care te-au hărăzit durerii?
Noi nu ştiam, copile, că tu ai să plăteşti
Cu chinuri clipa noastră de vrăji sărbătoreşti!
De-ar şti vrodată floarea de pom, din paradis,
Că-n fructul ei un vierme duşman va sta închis,
'Nainte ca să lege, s-ar scutura-n noroi ─
O, sfânt copil al Evei! îndură-te de noi...
Grecii antici au dat numele "Calea Lactee" braţului galaxiei noastre vizibil pe cer noaptea. Ei credeau că văd picături de lapte matern din sânii zeiţei Hera.
Evenimente întâmplate în data de azi:
1919 -A fost creata Liga Societatilor de Cruce Rosie (cu sediul la Geneva), ca organ de legatura permanenta între societatile nationale de Cruce Rosie (în octombrie 1983 Liga a fost redenumita Liga Societatilor de Cruce Rosie si Semiluna Rosie, ca din noiembrie 1991 sa devina Federatia Internationala a Societatilor de Cruce Rosie si Semiluna Rosie).
1919 -S-a născut scriitorul George Uscătescu.
Citate şi Maxime:
O feministă este o femeie care nu lasă pe nimeni să gândească în locul ei. Michele LeDoeuff
Distribuie: