Pierdut

vineri, 27 septembrie 2024

În labirintul infinit al existenței
Un suflet iarăși s-a pierdut
A pierdut a vieții cheie
Și a rămas în necunoscut

Așa ești tu, draga mea
Ești cheia pentru inima mea
Și eu fara tine oricând
Mă pierd în negură zăcând.

Zăcând, zăcând in întuneric
Suferind fără lumina mea
Care-mi aprinde fără sfială
Cerul ascuns adânc în inima mea.

In cerul acesta ești în fiecare zi
Pictată definitiv, nu te pot minți
Indiferent că pleci, sau nu,
Tot pe cerul meu senin vei fi

Ochii tai arzători ca lumina
Și negri ca negura ce stă
La poalele cuptorului cu toate
Bunătățile cele deșarte

Cum poți fi așa frumoasă
Și ochii tai așa pierzători
Cum te uiți la mine cu ei,
Of, ce n-aș da sa îi vad pe ei

Mă aprinzi si tot mă stingi
Dulcea mea lumină strălucitoare
Dar se pare că încet-încet
Lumina aceea "eternă" dispare

Mi-ai promis și mi-ai promis
Eu mereu stăteam închis
În închisoarea ochilor tai
Of, cum nu pot uita de ei

Oștirile se miră de tine
De tine și de frumusețea ta
Macar mă pot mândri cu asta
Că măcar o dată ai fost a mea. 

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.