Pierderea speranței

marți, 07 noiembrie 2023

Ea nu-și pierde speranța în timp ce
se roagă. Nu este deloc simplu,
mai ales atunci când sună clopotele
pentru tot ceea ce se poate înălța
dar nu se înalță, ci se scufundă.



Un țipăt poate însemna
un coșmar sau o frontieră pentru sfințenie
atunci când infinitul este în interior.



Viața este o iluzie sau
o mască a unui ego și poate că această disimulare
are scopul de a rostogoli acest ego
într-un haos mai mare decât Mare Imbrium
numită și Marea de Lacrimi.
Ea crede că atât cât are este suficient pentru ea.




Ea este încă recunoscătoare lui Dumnezeu,
deși oarbecăiește și pare a fi
un robot care suflă în nisipul fierbinte
pentru a face obiecte de sticlă,
transparente, aproape invizibile.



Viața ei pare a fi un cristal de Murano
din care lipsește conținutul.
Poate că își dorește doar un simplu sfârșit ;
nicidecum să fie mântuită.
Poate că trebuie să mediteze
ca să înțeleagă lipsa de sens
a condiției sale umane.



Nu poate ține pasul cu nimic nou
în timp ce este blocată de acele obiecte
pe cale de dispariție -vizibilitate, viziune.



Umbra ei se adâncește în profunzimea sufletului,
se transformă într-o frică care roade
și dă contur acelei tăceri stranii,
tăcere care este absorbită de pereți.



În timp ce își digeră visele cubice,
îi este frică că se va pierde în sine ;
îi este frică de propria ei metamorfoză. .

Reîntoarcerea în propriul ei abis intern
este o târâire ciclică, inelară, dar nu o resemnare
și poate un râs pietrificat, un rânjet.



Deasupra capului ei, câțiva nori
sunt pe punctul de a se ciocni ;
cer plin de fulgere.



Poate că are nevoie de Dumnezeu,
dar ea se gândește doar la acele întrebări
lipsite de răspunsuri; își îneacă dorințele în băutură
și cade într-un somn psihedelic,
unde nu se mai poate ruga.



Poate că a fi în brațele lui Morfeu este
un refugiu. Nu-și pierde speranța.
Poate că se va trezi în Rai.



Când se poate considera că un cuvânt este pierdut?


Poezie de Marieta Maglas

Nota : Poezia este o analiză a unui personaj din piesa de teatru Ce Zile Frumoase, scrisă de Samuel Beckett și această poezie a fost publicată în Lothlorien Poetry Journal.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.