Îl simți cum te pândește din pânza lui de aur,
Păianjenul cel negru, cu genele de taur.
Corect în redingotă, joben, mănuși, monoclu,
Își face meșteșugul, discret, de mare cioclu.
Pe un gherghef cât țara, ascuns într-un fotoliu,
Nebănuit îi țese zăbranicul de doliu.
El nu tocmește mortul, bucată cu bucată,
Ca firmele din piață, ci țara dintrodată.
Și fără suferinți și lacrimi, ci la rece,
Tocmeala se urzește între mai-mari, vreo zece.
Ca bănuiala dreaptă din zvon să nu se nască,
El împlinește slujba stăpânilor, de mască
Împarte miliardul cu ei în părți egale:
Atât la sută mie, și restul dumitale.
Contractele cu țara sânt sărace și legale.
Și astfel veneticul, samsar și cot la cot
Cu demnitarii zilei, mai e și patriot.
El are fabrici multe, întinse-n sus și-n jos,
Afacerea e bună, câștigul e frumos,
La una face gaze de oftică și tuse,
De-nec sau de orbire, precum i se ceruse;
La altele, obuze, cartușe, mitraliere.
Slăbește talpa țării, el crește în putere.
Dar când se-ngroasă gluma și se aprinde casa.
Se-adună ceața-ntreagă și-o ia la sănătoasa.
La mii de posti departe și peste zeci de graniți,
El ne-a cărat avutul în donițe și baniți.
Departe, peste ape, mai mult, și-un ocean,
Că țara pute-a oaie, a vacă și-a cocean.
Păianjenul gândește ... în noua lui uzină,
A născocit o alta, mai crâncenă mașina.
I-au izbutit mașina și ritmul ideal.
I-aruncă-n guri văpaie, cărbune și metal,
Și scoate pe grătare, în serii lungi și-n șir,
La fiece secundă, din ea, un cimitir.
Eu îți urez, paharul în mână când l-ai strânge,
Să-mi sorbi în vin otrava, și-n fund să dai de sânge.
Dihania-mbrăcată în platoșă și zale,
Flămândă să ucidă, dă lumii iar târcoale,
Și iar i se năzare,
C-aude zvon și tropot și huiet dintr-o zare.
Am învățat în vreme ce-ascunde grija asta:
Se pregătesc în taină durerea și năpasta.
Când vă voi norodul mințit să o doboare
Dihania flămândă, cu bâte și topoare?
Li-i rândul să vorbească și oamenii de rând
Ieșiți în răzvrătire, mulțimi, ca din pământ.
Și, hotărâți, la faptă, să lepede din lege
Pe cei ce-aduc războiul, să-i piardă și să-i lege,
Și, puși în cuști pe roate, tâlhari nebuni și fiare,
Să-i poarte-n huiduială prin țări și prin popoare.
Distribuie: