Pheonix

Autor:Mara Emerraldi


Adăugat de: maraemerraldi4gmail.com

marți, 18 august 2020

La subsuoară mi-am luat,
cutia cu speranțe,
acolo-n ea le-am îngropat.
Aveau prestențe și pe ele ştanțe.

Timpul ... și el mi-a fost furat,
de micul ceas de aur,
cu limbile l-a devorat.
O, micul meu balaur.

Îmi făurisem idealuri,
luptatu-m-am cu zmeul,
valul eram izbit de maluri.
- Îmi conturam dicteul.

................................................

Trait-am și am ars în jar
- o Pheonix renăscută
cu inima smarald; El un Olar
învârte roata, tăcut și mă ascultă.

Flăcari din jar se întețesc ...
Din mine-a mea scapare ...
Totul decurge-așa firesc ...
Firescu-ncet dispare.

...............................................

Doar focul arde linistit
a lumânari-aprinse
a călătoarei ce a ostenit ...
Speranțe, timp, sunt stinse.

18 august 2020
Mara Emerraldi


vezi mai multe poezii de: maraemerraldi4gmail.com


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Vise
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.