Petale de bujori

luni, 12 iunie 2017

Cu boboci pastel în suflet , două tufe de bujori
Au crescut în cântul ploii, simfonie de fiori.
Așteptam picuri- secunde strânse în mănunchi de zile
Ca să văd florile –bulgări, prospețime de copile!

Într-o zi prinsă-n vâltoarea cenușiilor minute
Am trecut alunecând prin mirosul de dispute
Între cele două tufe care concurau în grații,
Coborau simțiri din ceruri, să le-aduc niscai ovații.

Nu am rezistat ispitei, am vrut să-mi intre-n tărâmuri
Roze, albe și ciclam, amintind plăceri din vremuri...
Așa am rupt cursul sevei și esența diafană,
Am mutat-o-n cămăruța care a rămas orfană
De iubire, bucurie, veselie ce-au murit
În momentul când prea multe încercări m-au năpădit.

În plămâni, inimă, suflet au pătruns tiptil bujorii
Și au parfumat cenușa zilelor dând sens culorii
Ce-a ajuns în colțul minții cu o veselie pură
Deschizând geamul iubirii, să sfărâme piatra dură
Care-a-nchis inima rece ce odată a fost fierbinte.
Florile în cămăruță se treceau fără cuvinte!

Bucuria, veselia și iubirea revenite,
Mi-au ținut tovărășie când duceam florile rupte
La culcare, în natură, să se-afunde-n somnul veșnic
Iar timpul să le-nvelească cu regretul meu vremelnic.
Încet, lacrimi de petale albe și ciclam au curs
Sub picioarele desculțe ce-au pășit tiptil prin vers...
De atunci în cămăruță este - ntregul Univers!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: