Peste zona interzisă - Ileana Mălăncioiu

Doamne, iar îmi este frică
Un cal alb cu pielea scrisă
Cu vechi cântece de moarte
A scăpat din frâul său
Şi începe să mă poarte
Peste zona interzisă.

Şaua roasă de lemn dulce
Lunecă încet sub mine
Şi nu ştiu cât mă mai ţine
Am rămas pe grabănul
Ascuţit de mâna ta
Nu mai mult decât ajunge
Să mă poată spinteca.

Mă lipesc de el cu totul
Şi-ntind mâinile spre coama
Argintie şi spre botul
Lung înşurubat în sine
Ca o trâmbiţă de foc
Înălţată către tine.

Cresc vertebrele sub mine
Ca vechi aripi lungi de os
Care bat încet de dorul
Dus al unei alte lumi
Pregătindu-l să-şi ia zborul.

Îl izbesc plângând în pântec
Şi-n tăcerea brusc lăsată după ultimul cuvânt
Îi simt coasta în picior
Ca pe-un os ce mi s-a frânt.

M-am rostogolit în gol
Dar mai sunt încă legată
Cu lanţul de vertebre
Pe care am fost purtată.

Calule cu botu-n sus
Calule cu pielea scrisă
Cu vechi cântece de moarte
Nu mă mai târî prin pietre
Stai –e zona interzisă –
cheamă-ţi mânzul să mă poarte

înapoi pe şaua veche
de lemn dulce spre câmpie
că ţi-l las să pască-n voie
şi-i dau vin în loc de apă
cum îţi dam odată ţie

şi ţi-l pup pe botul cald
şi-n zori îi piaptăn chiar eu
părul lung al coamei ude
cu-un piaptăn din osul meu:

calul nu mă mai aude.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Ileana Mălăncioiu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.