Trandafirul iubirii - Percy Bysshe Shelley

I.
Speranțe ce-n piepturi tinere cresc
Nu dăinuie-n trecerea vremii!
Un ghimpe-nconjoară al iubirii trandafir;
Rece și aspră-i clima
Unde-și desface podoaba.
Tinerețea zice: „Florile purpurii sunt ale mele”,
Dar ele pier chiar când strălucesc.

II.
Scump e darul dat Fanteziei,
Retras chiar când e oferit:
Dulce-i trandafirul ce-n Ceruri trăiește,
Deși pe pământ e sădit,
Unde-și desface podoaba,
Iar sclavii lumii îi sfâșie petalele
Ce pier chiar când strălucesc.

III.
Bătrânețea nu poate Iubirea s-o piardă,
Dar trădarea poate floarea să frângă,
Chiar când, în ceas de neatenție,
În grădina Fanteziei ea înflorește.
Bătrânețea nu poate Iubirea s-o piardă,
Dar trădarea poate sfărâma altarul
Unde scânteiază splendoarea-i purpurie.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Percy Bysshe Shelley



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.