Percepții

Autor:Ana-Cristina Popescu


Adăugat de: Elzumina

sâmbătă, 16 decembrie 2023

1. Steaua Crăciunului

E liniște și noaptea
A scuturat veșmântul
Și aripi de lumină
Prin zare se-adâncesc,
Așteaptă-un semn din slavă
Și iarba și pământul,
Un nou chip ca să lege,
Profeții se-mplinesc.

O stea în plină ziuă
Trei magi călăuzește
Și razele-i de aur
Pe soare îl umbresc,
Un Prunc Sfânt în Bethleem,
Pe paie el se naște,
Lumină-n tot și-n toate,
Ceresc și pământesc.

O stea, o rază caldă,
O galbenă lumină,
A botezat pământul
Și-un prunc dumnezeiesc,
Primit-a să se nască
În grația divină,
O binecuvântare,
A tot ce-i omenesc.

E steaua ce deschide
A Soarelui cărare,
Venit din slăvi să șteargă
Păcatul strămoșesc,
Lumină fiecăruia
Spre-a cerului grădină,
Steaua Crăciunului
Pentru cei ce-l primesc.

2. Te-am căutat

Te-am căutat pe Tine, Doamne,
Zâmbitor, privind spre cer,
Mi-au răspuns din slavă norii
Plini de forme și mister.

Te-am căutat pe Tine, Doamne,
Prin a zorilor năframă
Și-am simțit botez de rouă
Peste-a ierbii verzi maramă.

Te-am căutat pe Tine, Doamne,
Raze de soare adunând,
În buchete diafane,
Privighetori ascultând.

Te-am căutat pe Tine, Doamne,
Mi-a răspuns pământ și apă,
Azi o floare, mâine un soare,
Stânca, marea-nvolburată.

Te-am căutat pe Tine, Doamne,
Ai trimis vânt să-mi șoptească,
Prin a copacilor frunze
De Tine să îmi vorbească.

Te-am căutat pe Tine, Doamne,
Te-am găsit prin tot și-n toate,
E o muzică-n creație,
Că e soare, piatră, noapte.

Te-am căutat pe Tine, Doamne,
Coborând adânc în mine,
Am găsit fântână, soare,
Calea către tot ce-i bine.

Te-am căutat pe Tine, Doamne,
Tu ești tot, pământ și cer,
Prin Tine zâmbește-o lume,
Tot prin Tine neguri pier.

Te-am căutat pe Tine, Doamne,
Cu sete și cu mult dor
Tu ești totu-n ăsta lume,
Ești a vieții scump izvor.

3. Ție, Doamne, îți mulțumesc

Soarele-n slavă zâmbește,
Pe pământ iarba-ncolțește,
Păsărelele ciripesc,
Ție, Doamne, îți mulțumesc.

Apele spală pământul,
Printre frunze cântă vântul,
Toți copacii înverzesc,
Ție, Doamne, îți mulțumesc.

Luna noaptea o veghează,
Stelele-n slavă dansează,
Animalele se odihnesc,
Ție, Doamne, îți mulțumesc.

Omul le vede pe toate,
Pământ, slavă, libertate,
Toate chipul Ți-oglindesc,
Ție, Doamne, îți mulțumesc.

Totu-n jur de Tine vorbește,
Omul spre Tine privește,
Pământ, cer, Te definesc,
Ție, Doamne, îți mulțumesc.

Toate-n jur ne sunt frumoase,
Imnuri înalță armonioase,
Pământ, cer, Te preamăresc,
Ție, Doamne, îți mulțumesc.

În toate-i chipul Tău Preasfânt,
Totu-ți cântă pe pământ,
Spre toate ce-n jur privesc,
Ție, Doamne, îți mulțumesc.

Doamne, Tu îmi ești viață,
Eu prin tine strălucesc,
Tu ești, Doamne, a mea povață,
Ție, Doamne, îți mulțumesc.

4. Capra vecinului

- Lasa-mi tu, vecine, capra,
De când m-am mutat în sat,
Ba-mi calci iarba, ba-mi bei apa
Și-aștepti cu tin să mă bat!

Eu la sfadă nu m-oi prinde,
Dar, te rog, fii milostiv,
Lasă-mi capra, nu mi-o vinde,
Nu mai fi tot agresiv!

Ai o turmă de mioare,
Cai, vaci, capre, păsări, porci,
Ai dulceața de sub soare,
Bani cu furca să-i întorci.

Eu, o singură căpriță
Și mi-e dragă, că-i a mea,
Ea îmi este luminiță,
În viața asta grea.

Nu am multe, am o capră,
Ce dă lapte-i blândă, făină,
Înțeleaptă ca o piatră
Ce-n tăcearea-i țese taină.

- Ba, vecine, îți iau capra,
Că nu ți se cade ție,
Rupt în coate, nime-n lume,
S-ai așa mândră avuție.

Și-a întins săgeata-n grabă,
Capra-n iarbă a căzut,
Strălucire să nu mai vadă
Și să piardă ce-a avut.

Dar un vânt aprig de toamnă
Peste noapte a suflat,
Casă, ogradă răstoarnă,
Tot ce bogatul a adunat.

Stau sătenii și se miră
Cum să piardă-n noapte tot,
Pe la porți toți șușotiră,
Cleveteau pe cât socot.

Numai unul singur, Doamne,
La cel necăjit a intarat,
Și-a-nceput ca să înalțe
Casa nouă, strat, cu strat.

Era priceput și harnic,
Cel bogat îl tot privea,
- Doamne, cât este de vrednic,
Omul cu-o capră! își șoptea.

Dar i-am luat-o, bravo mie,
Dacă-i prost de bun, eu pot,
După ce casa-mi ridică,
Cu el să nu mă mai socot.

Îl arunc în stradă-n grabă
Ca pe-un câine-mbătrânit,
Ce nu mai poate face treabă
Și pe la mine s-a adăpostit.

- Eu am terminat, vecine,
Casa iar s-a ridicat,
Dumnezeu să te-ocrotească,
Eu în lume am plecat.

Nu i-a cerut nicio plată,
Milostiv, smerit era,
S-a-ndreptat spre-a lui ogradă
Și în liniște trăia.

S-a îmbolnăvit bogatul,
Pe nevastă a chemat,
Ca să-i primenească patul
Și de vecinul său a întrebat.

- Acum sunt în neputință,
Dar vezi tu, nevasta mea,
Să nu-și fi luat altă capră,
Vecinul în casa sa.

Invidia e ca un vierme,
Care roade neîncetat,
Și pe patul cel de moarte,
Roade, roade, necurmat.

Pe la geam clevetitorii,
Scuipă foc înveninat,
Iar invidiosul geme
De durere-n a lui pat.

Mai sunt multe patimi grele,
Dar neputințele trupești,
Rupe șirul celor rele,
Să nu mai poți să le săvârșești.

Dar invidia-n veci nu piere,
Dintr-o inimă haină,
Nici când moartea trupu-i cere,
Gându-i la capra vecină.

5. Bănuțul văduvei

Un bogat trăia odată,
El strângea, strângea, strângea,
De la văduva săracă,
Bănuțul ce îl muncea.

Azi un cal, mâine o oaie,
De la unii miere, caș,
De la sat și mândre straie,
Galbeni de pe la oraș.

Era dreptul lui să strângă,
Drept prin lege câștigat,
De la văduva flămândă,
De la omul cel bogat.

Aduna în a lui casă,
Munți de aur, fără număr,
Jefuia de pe-altă masă,
Munca grea de pe alt umăr.

Când din lacrima sărată,
Nu-adunda pe-a lui măsură,
De la văduva îndoliată,
Lua bănuțul de la gură.

Nu se mulțumea cu dânsul,
Dojenea biata femeie,
Nu-l înduioșa nici plânsul,
Biruri grele ca să ieie.

Ca bogatul ce odată,
Tot strângea, strângea, strângea,
Alții stau ca să se nască
Și să facă tot așa.

Iară văduva sărmană,
Punea tot avutul ei,
Poate-o fi luată în seamă,
De bogații grași și răi.

Mai râdeau aceia care,
Din avut lăsau un colț,
De văduva care are
Un singur bănuț în șorț.

Până când mai toți adună,
Mai și râd, dar mâna-ntind,
Spre bănuțul cel din urmă,
Văduvele asuprind?

Cum sunt ele, cinstite,
Dau ce au, să fie bine,
Dar sunt veșnic umilite
Și de bănuț vitregite.


6. Fiul risipitor

Cu ochii-n lacrimi și smerit
La Tatăl acum vine,
Un fiu ce calea a greșit
Prin locuri reci, străine.

Purtat de patimi și păcat
A alergat prin lume
Și din dulcețuri a gustat
Spre-a vieții-amărăciune.

- O, Tată, rău am mai greșit,
De poți, te rog, mă iartă,
Căci mura lumii m-a ofilit
Și viața mi-e deșartă.

Nu-mi trebuie palat bogat,
Tot ce mi-ai dat pierdut-am,
Un colț de pâine, un argat,
Căci talanții vândut-am.

- O, fiul Meu, ce-ai fost pierdut
La Mine-n brațe vino!
Plecarea ta mult m-a durut,
Din mărăcini revino!

Revino pe pământul bun,
S-aduci roade bogate,
Inel pe deget o să-ți pun
Și strai de diamante!

În casa Mea pășește-n grabă,
Cu fratele-mpreună,
Și tot ce-a fost rău să se șteargă
De pe-a vieții cunună.

Vițelul este îngrășat,
Ia loc, te ospătează!
În ceasul de pe urmă de-ai intrat,
La masă te așază.

- Nu merit, Tată, să ridic,
Privirea către Tine
N-am știut decât să mă împiedic
Pe cărări libertine.

Și Tu mă ierți și mă primești
În Casa Ta cea mare,
Lumină Tu îmi dăruiești,
În ființa-mi transformare.

O, cât de mult îți mulțumesc,
De-acum voi fi cu Tine,
În locașul cel ceresc,
Pregătit pentru mine.

Un fiu risipitor în noi,
De căutăm găsi-vom,
C-alegem rău și suntem goi,
Dar haină nouă primi-vom.

De ne-om întoarce din păcat
Spre dragostea de Tată,
Spre cerul sfânt și înstelat,
Spre raiul de-altă dată.

Să fim mai buni, mai răbdători,
Cu dragoste frățească,
Și în ispite-nvingători,
Ce-i rău să se-ofilească!


7. Mi-e dor de Tine, Doamne!

Mi-e dor de Tine, Doamne,
Eu flori am adunat
Și-n casa Ta cea mare
Cu ele am intrat!

Ți le-am pus la picioare,
Ieri, flori de liliac,
Astăzi trei lăcrămioare
Și flori roșii de mac.

Mi-e dor de Tine, Doamne,
Spre Tine eu privesc,
Iar prin freastra mare
O lumină zăresc!

Lumina lin coboară
Și totul strălucește,
Un cânt lin de vioară
De Tine îmi vorbește.

Este vioara sferelor
Și totu-i armonie,
Tu, Doamne, ești în toate,
Îmi ești candelă vie.

Duminica mă cheamă
Din nou în casa Ta,
La Sfânta Liturghie,
Axion voi cânta.

Mi-e dor de Tine, Doamne,
Cu Tine mă unesc,
Prin Sfânta Liturghie
Cu Tine mă-mpărtășesc.

Mi-e dor de Tine, Doamne,
Totu-i o liturghie,
Pământul, cerul, totul,
Se unește cu Tine.


vezi mai multe poezii de: Elzumina


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Credinţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? nu


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.