Pentameronul - Ion Stratan

ARGUMENT

De-aș apărea să vă cânt din liră – degeaba!
Coroana de urzici pe creștet mărește geniul și graba
Inflația scade geniul și grația.
Sunt un muncitor. Muncesc cu
Spiritul. Vă scriu aceste rânduri rugându-vă
Să-l promovați pe elevul Popescu.

Suntem înconjurați. Cu oameni noi, molecule de aer
Cu carne noi oamenii și noi cântecele cu vaer.
Cu acreală, noi, semințele de lămăie, cu coapse,
Noi, sexurile și noi, morții, cu tămâie.
S-a tras cortina de piatră, cortina de bronz
Și cortina de fier. Aplaudă un spectator prizonier.
Filatura, turnătoria mare e-n toi pentru ale
Conștiinței nevoi. Nu vreu să mă-ntorc la natură
Nu vreau. Vreau să fiu înțeles cu scârbă și ură
Vreau să-nțeleg veverița, isteața, care învârte
Pământul cu greața. Cândva nu era scris nimic.
A naște oameni și a scrie-i un tic. Nervos și obtuz.
Carne de pușcă în tanc sub obuz.
La început a fost cuvântul Cuvânt. Ce numea el
Dezgroapă arheologii de vânt. Se scrie și era.
Fără mâna mea cu furunculi care căsca.
Am iubit mult tot mai aproapele până-am ajuns
Să mă iubesc doar pe mine. Și iată-mă uns.

UNU

Atunci priveam piatra și gheata
Mari și rotunde. Rotund și rotund
Totul. Pe frunte piatra. În gând
Piatra și gheata. Totul rotund.
În orizont se încălța cineva
Cineva îl lovea și-l crăpa.
Înăuntru mergea gheata mea
Încălțată în piatră și ea.
Am văzut și m-am încălțat în zi.
Am văzut și am stat printre cei mai
Vii dintre vii.

În mantia cu pietre și piele
Schimbate-ntre ele.
Safir cu atlaz domolit cu granit
Schimbate de celtul scitit.

Schimbul de stele
Pe rele.
Schimbul de pietre
Pe vetre.

M-am adăpat cu ai mei la izvorul
Nr. 5 de amar. Celest insectar.

I-am spus lui Ucigă-l Toaca să-i ucidă
I-a ucis. A venit. M-a făcut primul rigă.

Am izbit pisici negre de zid
N-au zis pâs și-au murit.

I-am spus Tălpii Iadului
Încalță gheata. Sunt gata.

Am ciocnit cu otravă curara
Am băut fierea dracului, rara.

Am mutat în metale menhire
Cu acuplări peste fire.

Am spus soața cu tatăl
Pruncul e-n tine, mi-au spus
Arde-l și fată-l.

Cerul e gheața
În care diavolul
Își ține picioarele.

Mută argintul în cupru
Și pune-l la degetu-i

Marele.

DOI

Cuvântul lumină lumină.
Și a fost ziua mea.
Și-am iubit și-am băut
Scutit să port scut.

Mi s-a arătat carnea lui
Icoană-ntr-un altar s-o pui
La închinat. Și-am uitat.

Unghia lui era moale ca
Urechea omizii. Mi-a spus
Ion. Eu și tizii.

Și mi-a spus. Vederea să-ți fie
Epifanie.

Vestește și-așteaptă.
Ferește de faptă.

Am privit, mi-am uitat
Până brațele mi s-au încrucișat.
Până mi s-au făcut ca lui Budha.
Braț la braț cu caracatița uda.

Atunci lumina a cuvântat. Și-am fost
Albie de porci într-un sat
Să îl nasc și să-l pun
Într-un pom de Crăciun.

„Albie de porci te fac
O, ce bucurie
Cu vărsat am să te-mbrac
Și lături o mie.”

În alt sat
Am uitat.

A venit
M-a luat.

Am grăit între mine și el
Tigru sărind prin cercel.
Am grăbit cu foc și am grăit cu ură
Să-l păstrez. Mi-a dat mura în gură.
L-am dat jos după ce-I dădusem oțet,
M-a sărutat. M-a lăsat să m-așed.

Nu mai știu. Nu mai știu.
M-au pus în sicriu. Eram viu.
Amândoi
Pierdusem pe Dumnezeu
El privea prin orbita mirată
A craniului meu.

N-am sculptat. N-am pictcat.
Am iubit.
M-a uitat. M-a murit.

TREI

Aici lucrurile se încurcă. Memoria memoriei
Îmi dă, claie peste grămadă, de furcă, doar timbre
Pentru fiecare cuvânt, doar imagini și scene,
Desene fluturând sfâșiate în vârf de antene.
Nu se poate vorbi. Se poate descrie. Cam unu la mie.

Sus se văd zeii jucând la zaruri necazuri și haruri.
Am câștigat datorii. Să trăiesc printre vii.

Sugrum șarpele, să lupt cu gemenii. Ah, să-mi ajut
Fără voia mea semenii. Au dat poartă-n casă
Prin care să-mi treacă mireasă. Și eu să stau lângă pat
Orbit și legat. Să urlu, să cânt, să mor, să nu cadă.
Sugrum hidra lângă un zid. Zeii întreabă – Nu-i mort, n-a murit?
Atunci feciorul este un stupid. Și ne-njură?
Grozav, coane. Parol, rezon, coane. Ce ură!!!
Să-i dăruim al bețiilor dar! Să ne-asculte, să-i dăm viziere
Panașe pentru munițiile-i lașe! Să-l avansăm soldat.
La instrucție să-l punem s-alerge după plutonul de execuție,
Să-l împușcăm! La pase debile să-i punem ghiulea
Să voteze, de vrea, prin vot secret cu bile.

Mai știu și eu la ce gândeam?
Ce-i pasă păsării de ram? De rupi din
Codru-o rămurea, ce-i pasă codrului de ea?
Ave moriturus. Imperatores te salutant.
Măcar muream singurul. Astăzi sau mâine
Dar singurul, prostul. Nu ca un câine.
Prostește, făceam. Urechea, ca firul de microfon
Urca din amvon în amvon.
Și munceam. Mușchii creșteau din prea plinul
Îndatoririi. Umflam zepelinul.
Eram din ce în ce mai roși și mai roșii
La cântat s-au lepădat de mine cocoșii.

Aici, unde noi am ajuns, este mai bine ca binele.
Egali în prostie. Aici este finele.

PATRU

Am să vă spun acestă odă, din păcate
De pe stradă. Acasă-s culcate în pat câteva
Minunate pisici. Voi vorbi chiar încet, să n-audă de-aici.

Puteam și puțeam. O, scârboasă putere
Și adevăr, veșnici trântori la miere.
O dată doar am respirat. M-am aflat
Rege în țara lui Por Împărat.
Am vrut să-nțelepțesc. Mi-a luat-o-nainte
Împăratul nemțesc. Am vrut desfrâuri
Dar s-a deschis sultanul la brâuri.

Am vrut forță armată. Gloria făcea semne
Sub duș după o sticlă mată, jivrată.
Și-am luat-o-ntr-acolo. Am ucis, am ucis
Până m-a trezit moașa cu biciul de vis.
Orb, învățam. Auzeam clopoței.
Vreau la doica. Ora s-a terminat.
Dar se-ntoarce doar Bonaparte
Siberianul cu troica.
Am călărit pe un ochi de himeră
A calului visat de o eră. Am
Ridicat piramide, netotul. Unul știa
Intrarea și apoi, totul.

-Tu, soare al țărmului! – mi se spunea. Solul traducea
Din romana mea. – Ce zici? - You, son of the bitch!
I-am tras într-o țeapă de neagră lumină
Nu sunt ca mine – am spus. E o vină.
Am tras în țeapă bătrâni și fecioare
Lustragii, cusurgii. Femei despuiate
Ologi , cai și jerbe. Oștirile toate.
Pentru state, pentru etate. Pentru egală-mpărțire
A respirării la fire și la nefire.
Pentru un echilibru între bine și rău.
Zău!
Am tras țeapa în țeapă, după care
Am ars totul într-o iluminare.
Se făcuse dreptate. Dreptatea că sunt
Asta este. Vrusesem să cânt
Și să simt. Dar s-a făcut dreptate
Și-am tăcut și-am urât.Acuma se poate.

Vă par hidos fiindcă-s cel mai util
țin în mână balanța cu talgere din creiere de copil.

CINCI

Deceniu
de geniu.

Sori
de urdori.

Cel mai slab va lupta
Cu sabia, pana și mitra
Heracle cu Hidra.

Ehei, înmulțiți, înăcriți
Lachei, gânduri de tablă menite
Să scrie-n sanscrite :
„Pentru tine, Tanțo dragă
Am săpat o vară-ntreagă
La canalul care leagă
Dunărea de Marea Neagră.”

Limbi de jeg. Lașitate. Covor
De reacții. Fără gură. Fără reacții.

Vicleni și mițoși. Sugaci, în etate
În stare de orice ebrietate.

Cadarul în vid, intrepid.

Raționali. Amanții de microscoape
Priviți de aproape.

Mărturisesc. Pe voi, suflare născut
Descusută, vă îndrăgesc.

Suntem de Frumusețe
Lent, indolent
Vomitați.
În roata soarelui
Bețe.

Durere de sere.

Cel mai pur va putea să surâdă
Gorgonei cea hâdă.

Frumos este cerul
Senin sau mânios.

I-am ros soarele
Până la os.

Mărturisesc. Am scris totul
În beții, lupanare. Sunt Mațe-Fripte.
Privesc la comedie, plâng.
Curat murdar. Căldură mare.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Ion Stratan