Peisaj - Alexandru Busuioceanu

Coapsele-nguste renunţând la secret
o fugă elastică alunecă prin fibre
şi-ntr-un goticism împletit al genunchiului
Sub gleznă o vână mică bătea
grăbit ca o guşă de şopârlă

În fotoliul incapabil de-a se adapta
atâtor sinuozităţi
braţul iubitului îi încinge mijlocul
care exagerează-anticipând
în vreme ce voci pe care ea nu le-aude
o măgulesc mai mult violent decât gingaş
Inutilă neliniştea lămpii
Lumina-şi pierde orice indiscreţie
în intimitatea revelată

Un covor e o junglă
o moarte dulce de gazelă lângă izvor
Dintr-odată o gheară avantajoasă
face să ţâşnească din carne amorul
Vulnerabili duşman şi pradă
O singură rană îi doboară
Aceeaşi îi va trezi să cunoască şi zorile

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Alexandru Busuioceanu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.