Grăunte aruncat în lume fără vreun folos...
Nu sunt și nici n-am fost vreodată sănătos,
Îmi plimb prezentul atârnat de baierele vieții
Cu certitudinea că la sfârșit e vremea plății.
Un înșelat ce poartă un sigiliu fără nume,
Creat pe-un trup ce se transformă-n vierme,
Alerg spre locul unde existența plânge,
Acolo unde și ultima suflare se va stinge.
S-au scris pe chipul meu cuvinte grele
C-un pix creat din Universul plin de stele,
Și-un amalgam de lacrimi și durere
S-a scris pe trupul meu fără putere.
Am fost descurajat din prima zi a vieții
Când limită mi-au pus cu semnul morții,
Un orizont închis cu lacrimi grele-n pleoape
Și-un drept ce va ajunge să mă-ngroape.
Suntem o operă ce-n actul de final va piere,
Când piere ultimul copil ce zace-n noi
Și umple spațiul ce se naște fără vrere
Pe locul unde-om plânge amândoi.
vezi mai multe poezii de: serban78
Detalii poezie:
Distribuie pe: