mi-ar fi plăcut să pot pleca
din noaptea violetă în care privirea
de foc a unei stele tăia lumea în două
mi-ar fi plăcut să pot să te prind în palmă
ca pe un gând de noapte
când simfonia fantastică a celulelor irumpe
mi-ar fi plăcut să știu mai mult din cartea albă
în care povestea lui unu și una încă nu a fost citită
deși este scrisă de la începutul lumii
de același artist ostenit de toate poveștile scrise
și neîntâmplate
mi-ar fi plăcut să te smulg din taina în care ai învățat să respiri
să îți arăt umbrele înșelătoare în care Diotima zâmbește
sau nu
mai bine să ți-o dăruiesc pe Sappho cu toate incertitudinile ei
inventate de oameni
și totuși
nu știi ce gust amar are apropierea de mine
nu mai ai timp să fugi
ultima așteptare a expirat
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Detalii poezie:
Distribuie pe: