Pădure în prag de toamnă

Autor:Toth Arpád


Adăugat de: Artangel

miercuri, 20 octombrie 2021

Pădure în prag de toamnă
Ești frumoasă ca o doamnă
Și-ți curg lacrimi pe obraz,
Când te taie… de necaz.

Codrule te-apasă anii,
Fug mistreții, dolofanii…
Sub desișul tău bogat,
Câte suflete-ai culcat?

Codrule tânăr fecior,
Te-ndoaie vântul ușor;
De ești falnic molidiș,
Te fură vântul pe furiș.

Codrule pădure deasă,
Poiana-ți este mireasă,
Pajiștea plină de flori,
Cu oameni de sărbători.

Codrule mi-ești frate bun
Și-o vorbă aș vrea să-ți spun,
Natura te îngrijește,
Dar și omul cât trăiește!


vezi mai multe poezii de: Artangel


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Natură
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Vă propun, pentru acel vers: „De-ntristare și necaz”.
Iar aici trebuie să fie: „Te fură vântul, furiș”. Pentru metrică.

Petru Dincă
miercuri, 20 octombrie 2021



„Când te taie… de necaz”? ... :)
Nu mi se pare o expresie poetică.
Ar fi bine dacă ați separa vocativele :)
Cu drag!
Adina Speranta
miercuri, 20 octombrie 2021