Pasul metaforei

Autor:Ioan Silvan


Adăugat de: Cercul de abur

joi, 27 iunie 2019

Pasul metaforei



Ați găsit fereastra, dar ați pierdut cerul,
cum au să-l privească ochii întorși în jos
când minciuna limbii cere adevărul
auzit pe față, dar rostit pe dos?

La voi, ceasul cântă, păsările bat,
infinitul poate într-o zi sfârși
timpul te mănâncă, cerul stă legat,
iar fântâna-i suflet, sufletul ce-o fi?

Ați mințit că marea a înviat și plânge
pasărea ucisă zboară fără trup,
că rotind oceanul, cerul nu se frânge,
stele nu mai cad, nopțile se rup,

râuri nu mai curg, apele vorbesc,
adevăr minciună ați decis să fie,
sub cupola spartă, ploile cerșesc,
de sub cerul meu, altă veșnicie.


vezi mai multe poezii de: Cercul de abur


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Adevăr
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.