Pastel - Andrei Ciurunga

Fata intrase sfioasă-n pădure.
Stejarii aveau trunchiuri tari de bărbați,
robuști, rămuroși, răsfirați,
cu semne vechi în piepturi, de secure.

Trezind nelămurite chemări de-mbrățișare
trupul fetei trecea nebulos printre ei.
Copacii păreau mai masivi și mai grei
și-n rădăcini mai tulburi fiecare.

Râvnind, priveau cum pasul i se pierde
și sevele, sub scoarță, se ridicau a plâns,
dar iedera se-ncolăcea mai strâns
și le-nvelea, felina, privirile cu verde.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Andrei Ciurunga



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.