- Azi te-am văzut în roz, cum niciodată
N-ai mai trecut pe strada cu magnolii,
Culoarea te transformă, fermecată
Ești primăvara mea, trimite-ți solii
Ca să vestească-un anotimp fierbinte,
Cu ghiocei umblând desculți pe stradă,
Îți amintesc, te-am așteptat cuminte,
De când eram doi oameni de zăpadă.
Cât de frumoasă ești, ca o panteră.
Felină roz, pantofii tăi cu tocuri
Se-nfig în pieptul meu. Iubirea speră
S-o strângem gram cu gram, să facem stocuri.
- Culoarea vieţii vreau s-o port în toate
Momentele ce vin, îmi ard obrajii,
Iar buzele cu jar mi-s conturate
Să moară de necaz toţi matrapajii
Ce n-au gustat din miere niciodată.
Vezi tu, iubite, rozul e o karmă
Şi mi-o asum, chiar sunt omologată
Felină rea, blăniţa mea-i o armă
În care ştiu s-ascund atâtea vise,
Te prinzi în joc? În jungla mea eşti rege,
Iar cei ce stau la pândă în culise
Nu vor putea emite altă lege.
Deşerturile nu sunt numai nisipoase. Există, de asemenea, deşerturi stâncoase, cu pietriş, de sare sau chiar de gheaţă. De exemplu, în Antarctica este un deşert de gheaţă, unde precipitaţiile cad sub formă de zăpadă.
Citate şi Maxime:
Indefinibilul este o aproximaţie delicată a infinitului. Emil Cioran
vezi mai multe poezii de: nutzu
Detalii poezie:
Distribuie pe: