Ovidiu Oana-parau - creaţii proprii

Toamnă-mi răscoleşti amarul,
Ţi-ai despodobit frunzarul.
Fă să plângă cucuvaia
Ori mai bine plângă ploaia!

ciocârlia
tragănă
vechi legende
deapănă

Fă-mă frunză ruginie
Apoi rouă pe ciulini!
Lacrimă ninsă pe spini
Pânză de păianjen vie!

Sufletu'-i pelin,
Somnul mărăcin,
Visul sibilin,
Dorul aspru spin.

de astăzi singur îmi sap groapa
în loc cu cetină din munte
prea des înlăcrimată pleoapa
prea greu stigmatul de pe frunte

Inimioară surioară
Tu mă dori!
Doru'ntr-o doară
M-a chircit, m-a risipit,

Sub pământ să facă rod
de pe fir să le desnod
şi în carte să le-nnod
iar cartea s-o pun în pod,

Eu sunt doar eu ...

Eu sunt doar eu,
acelaşi eu,

vântu' leagă-l cu fuior,
priponeşte-l de pridvor
umble numai rătăcind
dor prin lume risipind

Smulgeţi câte o fărâmă
Fără teamă sau regrete!
Răutatea să vă'mbete
Unduirile de râmă!