Poate-asculta străbunii îngrămădiți în glie,
Poate tăia răcoarea din mohorârea zării
Cu ochii - săgetare țintită depărtării,
Din arcul sterp al morții, prin viu de bătălie.
În zâmbetul acela, înfiorat pe gură,
Se-ntrezărea sudalma din ultimele șoapte,
Zbucnită ca lumina cometelor prin noapte,
Ce-și zbuciumă durerea căderii, fără ură.
Era un sfânt ce tace în raiul înnoptării,
Prea podidit de umbre și prea surpat în ele,
Cu inima-n țărână și sufletul în stele,
Pierdut, precum e cerul în adâncimea mării.
In vechiul Egipt, Anul Nou era sarbatorit in momentul in care Nilul iesea din matca, fapt care se petrecea pe la sfarsitul lunii septembrie. Fara revarsarea Nilului recoltele nu ar mai fi existat.
Citate şi Maxime:
Curajul este frica de a fi judecat laş. Horace Smith
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Detalii poezie:
Distribuie pe: