O, e amiază și zidul urcă supus
lângă schela subțire ca un strigăt în sus.
Câte-o minută de fiecare volută și unghi,
mistria se odihnește, lângă genunchi.
O, e amiază. Acoperișurile lucesc aburinde.
Eu te aștept să vii dintre străzi, cu merinde,
și gândind la meșterul
Manole, în întâmpinare, ți-am făcut cu creta pe zid
sprâncenele-amare
și geana dulce și ochii ca două peșteri.
O, e amiază.
Orașul e-n creștere.
Distribuie: