Deci, fie. Am să scriu despre voi doi.
Voi scrie deci pe vrute, pe nevrute...
Rezolv o ecuație cam grea
Cu toate datele necunoscute.
Nu știu de vă iubiți. De v-ați iubit
M-ar bucura aceasta și pe mine
Dar poate că-ntre voi s-a înjghebat
Un fel de-a trece vremea cât mai bine
Nici asta nu e rău, dar nu cunosc
În lumea asta-nvălmășită încă
Nimic mai luminos și mai de preț
Ca o iubire trainică și-adâncă.
De nu-i nimica trainic între voi
Aș vrea să vă distreze-aceste rime,
Dar dacă-n voi al dragostei izvor
A izbucnit, țâșnind din adâncime,
Dacă aceleași mari visări nutriți
Dacă simțiți la fel iubirea, dacă
Gândiți atent la ea, vreau acest vers
În aur de inel să se prefacă.
De-ți merge împreună, ori altfel,
Eu vă urez la fiecare-n parte
Nicicând al vostru vin să nu-l trădați
Pășind cu dânsul dincolo de moarte.
Să râdeți mult și să vă bucurați.
Dar râsul său să ție loc gândirii -
Fiți mulțumiți de voi, însă nicicând
Nu vă-necați în apa mulțumirii.
Viața e un clocot nesfârșit
De frământări frumoase sau haine
Pe nimeni pân-acum n-am cunoscut
Ca să se poarte-oricând cum se cuvine.
Deci să nu spuneți: iată am ajuns!
Ci să rostiți urcând: încă mai este!
Căci fericirea e mai greu de-ajuns
Ca pasărea albastră din poveste.
Iar eu, poetul care scriu aici,
Dau sfaturi ce mi-ar trebui și mie,
Și vă urez s-aveți ce eu nu am,
Ori n-am primit, cu recea mea trufie.
Distribuie: