Stimată Doamnă!
Nu este nici o supărare, doar suntem la o pagină literară, unde critica literară și observațiile ar trebui și trebuie să fie la ele acasă.
Imaginile și-n maghiară și-n română sunt destul de clare: după o muncă grea la câmp, oamenii se întorc acasă, printre ei și poetul, care însă, se oprește pe malul Mureșului și se întinde pe iarbă. Țăranii o numesc iarbă tare, pe care nici măcar coasa nu o taie și pe care nu te poți întinde nici cu pătura și iarbă slabă (moale), pe care coasa taie cu veselie și pe care te poți întinde și fără pătură (cum e și în cazul de față).
În sufletul poetului deja a apărut răzvrătirea, încă mică, ca un strop de rouă, dar rămâne totuși un om obosit, întins pe iarbă, la malul Mureșului, unde pe luciul apei, ca și pe fruntea poetului apari stelele (speranța).
Desigur, ar exista și alte variante, dar fiind o poezie clasică, cu rime, traducerea este mai grea. Alte variante:
,,grija și povara-n mine, rouă ajunse;
...
doar un obosit e aici, întinzându-se.’’
Variantă la ierburi slabe:
,,tăcuți, pornesc spre acasă.
…
sub inimă, cu iarbă moale intinsă.’’ (cu a-ă)
sau
,,tăcuți, pornesc spre case.
...
sub inimă, se-ntinde iarbă moale.’’ (cu a-e)
D-voastră pe care variante ați alege sau poate, aveți o altă propunere.
Cu stimă,
Csata Ernő
haver
joi, 17 decembrie 2020
N-aș vrea să vă supăr, dar unele pasaje mi-au stârnit mirarea:
„doar om obosit e aci, zăcându-se”
„gând și povară-n mine, rouă ajunse”
„ierburi slabe”...
Traducerea unei poezii este mult mai complexă decât o traducere oarecare, e nevoie de adaptarea imaginilor dintr-o limbă astfel încât ele să aibă un corespondent adecvat în cealaltă limbă, cea a traducerii.
Adina Speranta
miercuri, 16 decembrie 2020
Distribuie: