Oglindire

Autor:bragagiu


Adăugat de: bragagiu

sâmbătă, 02 ianuarie 2016

Deseori, în miez de noapte,
Vise stele vor să prindă,
Iară sufletu-mi cu toate
S-uită-n cer ca în oglindă.

Neputând găsi hotare
Ca și setea de poveste
Se uimește cât de mare
El în lumea asta este.

Mai ales că nu am demne
Cugetări sfinte de vatră
Deșirat ca Strâmbă-Lemne,
Îndesat ca Sfarmă-Piatră.

Dar când vreau să se oprească
Și să spună:Iată hatul!
Iarăși Pronia cerească
Mă invită cu înaltul.

Să tot cresc fără de capăt,
Fără grijă și oprire
Ca în mine să încapă
Infinitul de Iubire.

Mă îndeamnă iar misterul
De lumi noi să nu am frică
Și se oglindește Cerul
Tot în inima mea mică!
Victor Bragagiu


vezi mai multe poezii de: bragagiu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Credinţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Dragele mele Carmen și Mirela! Orice inimă însetată de frumusețea creației e nemărginită. Vă mulțumesc pentru inimile D-voastră atât de frumoase!
bragagiu (autor)
luni, 04 ianuarie 2016



Ce vorbești, domnule Bragagiu ! Eu cred că ai o inimă atât de mare, încât încăpem toți în ea !
Și luna și pământul
Izvoarele și vântul
și soarele și cerul
și dragostea, misterul...

:)
mirimirela
sâmbătă, 02 ianuarie 2016



De vezi stelele-n oglindă
(Ce e inima ta blândă)
Caută de poți, în ele,
Lumi ce ne sunt paralele...
Și de vei găsi doar una,
Trage tu atunci cortina
De pe cerul ce desparte
Cele două lumi surate!
Ca într-o oglindă mare
Toți vom privi-n depărtare
Să vedem visele noastre
Că-s aievea, printre astre!
:))
Ina M.
sâmbătă, 02 ianuarie 2016