Oglinda mea fiind, de ce nu-mi semeni? - Constanţa Buzea

Disprețul e harul deznădejdii,
Nestinsă contemplarea dintre gemeni.
Oglinda mea fiind, de ce nu-mi semeni?
Tu, care harnic îmi prezici primejdii?

Părem că suntem fiii unor steme
La care nimeni nu se mai gândește
Sîngele cui, pierdut, ne osândește
Să fim în cimitire de poeme?

Nu ne-a fost dat curat aceleași simț și
Neputrezita inimă de ceară
Ca în virtutea ei să fim ca sfinții.

Păscuți de trup, desăvârșit să pară,
Acest păcat destăinuirăm minții,
Că, neputându-l stinge, ne omoară.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Constanţa Buzea



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.