Au venit
înveşmântaţi ca prieteni
adeseori duşmanii mei
străvechiul pământ călcând,
Şi ţărâna nu s-a prins nicicând de călcâiul lor.
Au adus pe Înţelept, pe Întemeietorul de oraşe, pe Geometru,
Biblii de învăţătura şi cifre,
Supunerea şi Forţa,
străvechea lumină stăpânind,
Şi lumina nu s-a prins nicicând de acoperişul lor.
Nici albina nu s-a lăsat înşelată să înceapă auriul joc;
nici măcar Zefirul, ca să umfle albele şorţuri,
Au înăliţat şi au zidit
pe culmi, în văi, în porturi
turnuri puternice şi castele,
corăbii şi alte lucruri plutitoare,
Legile care prescriau cele bune şi folositoare,
aplicându-le la străvechea măsură.
Şi măsura nu s-a prins nicicând de gândul lor.
Nici măcar o urma de zeu n-a lăsat un semn în sufletul lor;
nici măcar o privire de zână vorbirea n-a vrut să le ia.
Au sosit
înveşmântaţi ca prieteni
adeseori duşmanii mei,
oferind străvechile daruri,
Şi darurile lor nu erau altceva
decât fier şi foc.
În palmele care aşteptau deschise
numai arme şi fier şi foc.
Numai arme şi fier şi foc.
Distribuie: