Odă la statuia lui Ștefan cel Mare - Vasile Alecsandri

Tu ești! tu, Ștefan! tu, străbune!
De patru seculi adormit.
De patru seculi, o! minune!
În veci de noi nedespărțit.
Tu ești, pe zmeul tău călare,
Cum te-am visat, cum te-am dorit.
Ah! iată-te! lumea tresare,
Erou, domn, oaspe înzeit!

Când ni se duce gândul la timpurile-acele
De trai fără odihnă ținut cu zile rele,
În care plugul morții trăgea pe-al țării sân
Lungi brazde roditoare de mult amar și chin!
În patru orizonturi cuprinși cu nori de sânge
Zărim cerescu-ți paloș ce dușmanii înfrânge
Și te vedem pe tine învingător viteaz,
De pază, treaz la soare și-n noapte încă treaz!

Mulți seculi lâncezit-am sub a pieirii ceață!
Dar te-am avut pe tine, fecund izvor de viață
Simbol al bărbăției în neamul tău ascuns!
Ș-a fost destul! ... în ceruri un soare-i de ajuns!
Zadarnic zboară norii și fulgerii detună
Pe fruntea maiestoasă a munților Carpați.
În zarea limpezită dup-orice furtună,
Că ține printre seculi, ei par mai înălțați.

O! de-ți era statura cât inima de mare,
Ai fi întins o umbră din munți și până-n mare,
Tu, ce-ai putut cu brațul în veci neobosit
Să aperi Occidentul de cruntul Răsărit;
Tu, ce prin curcubeul de fapte colosale
Legat-ai revărsatul cu-apusul vieții tale;
Tu, aclamat la Roma cu glas triumfător:
"Mare-al creștinătății erou liberator!"

O! Ștefane, românul crește
Văzându-te azi lângă el.
Azi țara mândră te primește,
Purtând coroana de oțel.
Tu, ce viteaz ai apărat-o,
Privește-o ! ... demnă-i s-o privești.
Independența ai lăsat-o,
Independența o găsești!

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Alecsandri