Ocean

Autor:Andreea Ruxandra Tudor


Adăugat de: Andreea Ruxandra Tudor

miercuri, 08 septembrie 2021

Picături de ploaie cad pe focul din sufletul meu,
Tu ești.
Dar focul nu se stinge, se aprinde mai tare
Și arde mocnit, sunt foc
Dar tu ești apă…o apă vie.
Treci cu viteză și-mi șlefuiești sufletul,
Te simt, te văd dar mi-te scurgi printre degete
Și nu te pot cuprinde în mâini.
Sunt ca o barcă pierdută într-un ocean,
Singură și stingheră
Iar tu cu valurile tale mă duci oriunde vrei…
Ești ca o ploaie în deșert...
Ești ca o ploaie ce-mi dă viață,
Zi de zi, ești parte din mine...
Ești parte din mine, ești în formula mea,
Te regăsești puțin în fiecare celulă,
Mai presus de sângele din venele mele
Ești tu,
Ești tu, și-mi dai viață.
Vezi tu acum nu pot să râd, dar și să plâng mi-e teamă
Mi-e teamă să nu te plâng iar tu să devii mai puțin.
Dar tu ești un ocean mare, ce păcat că nu știu să înot…
Dar totuși am sărit și acum te rog să mă cuprinzi cu valurile tale.
Mi-e frică, mi-e frică să nu mă înec printre gândurile cu tine
Ce-mi curg prin minte şi mi-se preling pe fața...
Dar tu scufundă-mă, scufundă-mă în iubirea ta.
Ştii, dac-aș vrea aș putea să ajung la mal, să înot, să mă zbat
Dar vreau să învăț să respir sub apă, vreau să văd dincolo de întunecimile tale
Vreau să văd coralii tăi cei mai frumoși, așa că nu mă trimite la mal,
Nu aș mai îndrazni să sar din nou în apă,
Cuprinde-mă-n curenții tăi și ascunde-mi sufletul în oceanul tău


vezi mai multe poezii de: Andreea Ruxandra Tudor


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.