Oase de sepie – 8 - Eugenio Montale

Tot ce-ați știut din mine
a fost doar o spoială,
veșmântul alb ce vine
pe omeneasca noastră nimereală.

Și peste Iance suie
albastrul liniștit;
cerul senin se-ncuie-n
sigil pecetluit.

Poate era, ciudată,
în viața mea, schimbare,
aprinsă, în săpare,
brazdă-n veci ne-arătată.

Rămase-această coajă
adevărata-mi fire;
focul ce nu se-nmoaie
a fost pentru mine: neștire.

De-o umbra vedeți că se-aține,
nu-i umbra – atât sunt eu, doar.
Puteare-aș s-o smulg de la mine,
lăsându-v-o-n dar.



Traducere Marian Papahagi

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.