Oase de sepie – 14 - Eugenio Montale

Poate-ntr-o dimineață prin aerul sticlos,
arid, întors, vedea-voi miracolul activ;
nimic îndărătu-mi, golul căscat în jos
în spatele-mi, cu spaimă de bețiv.

Ca pe-un ecran, pe urmă, s-or aduna-ntrecut
copaci, coline, case, într-un spectacol desuet.
Dar prea târziu va fi: eu voi pleca tăcut
printre oamenii care nu văd, cu-al meu secret.


Traducere Marian Papahagi

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.