Oameni găunoși – I - T.S. Eliot

Noi suntem oamenii găunoși
Noi suntem oamenii-mpăiați
Unul de altul rezemați.
Cu căpățâna-ndesată de paie. Vai-vai!
Vocile noastre uscate când sună
La șoptirea-mpreună-s
Tăcute și fără noimă de-odată
Ca vântul prin iarba uscată
Ori labele guzganilor pe sticla pisată
În pivnița noastră uscată

Chip fără formă, umbră fără culoare,
Forță paralizantă, gest-nemișcare;

Cei care-au trecut
Cu ochii lor spre-mpărăția cealaltă a morții
De noi aminte-și aduc, de și-aduc, nu ca suflete
Violente pierdute, ci doar – ciudați –
Ca de oamenii găunoși
De oamenii-mpăiați


Traducere Ion Caraion

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: T.S. Eliot



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.