O vedere care nu se cheamă lumină - Nichita Stănescu

Nu am dreptul să fiu fericit, -
nu o cruce ci un ștreang
Simon Petru mi-l va urca pe Golgota.
Eu nu sunt nici fiul lui Dumnezeu
și nici fiul omului. Nu m-am născut încă,
se screm iepele să nască un cal
tăurițele taur
păienjenițele păianjen
și muierile copil
Dar n-au cu ce să mă nască
și nici cu cine și nici cu cine.
Trecui și eu printre voi, oameni monstruoși,
am trecut ce am trecut
dar nu prea aveam prin ce trece.
Ah, tu natura dezgustătoare și disperată de a fi vie,
Eu nu sunt fiul lui Dumnezeu și nici fiul omului.
Mi-e drag de Simon Petru, -
ca să-l pot uita mi-e drag de el.
Timpul este o greață,
vesel dă piramida din coada vârfului ei
și se gudură la stele.
De Simon Petru mi-e drag numai ca să-l uit.
În rest - păienjenite luați-vă păianjeni,
cerboaice cerbi,
iară viață moarte.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.