O seară de vară în cimitir, Lechlade, Gloucestershire - Percy Bysshe Shelley

Vântul a măturat din atmosfera vastă
Fiecare vapor care a ascuns raza apusului,
Și seara palidă își împletește părul strălucitor
În împletituri mai întunecate în jurul ochilor languroși ai Zilei:
Tăcerea și Amurgul, neiubite de oameni,
Se târăsc mână în mână din acea vale cea mai întunecată.

Își respiră vrăjile spre ziua care se apropie,
Cuprinzând pământul, aerul, stelele și marea;
Lumina, sunetul și mișcarea, stăpânesc influența puternică,
Răspunzând farmecului cu propriul lor mister.

Vânturile sunt nemișcate, sau iarba uscată a turnului bisericii
Nu le cunoaște mișcările blânde când trec.
Și tu, stâlp aerian, ale cărui vârfuri
Se înalță dintr-un altar ca niște piramide de foc,
Ascult în tăcere dulcile lor vrăji solemne,
Îmbrăcând în nuanțele cerului turla ta slabă și îndepărtată,
În jurul căreia înălțime tot mai mică și invizibilă
Se adună printre stele norii nopții.

Morții dorm în mormintele lor:
Și, mucegăind în timp ce dorm, un sunet înfiorător,
Pe jumătate simț, pe jumătate gândit, se mișcă printre întuneric,
Respiră din paturile lor pline de viermi toate ființele vii din jur,
Și, amestecându-se cu noaptea liniștită și cerul mut,
Tăcerea ei cumplită este simțită inaudibil.
Astfel solemnizată și înmuiată, moartea este blândă
Și neînfricată ca această noapte senină.

Aici aș putea spera, ca un copil iscoditor
ucându-se pe morminte, că moartea s-a ascuns de vederea umană
Dulci secrete, sau lângă somnul său fără suflare
Că cele mai frumoase vise o veghe perpetuă a păstrat

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Percy Bysshe Shelley