O inimă furtunoasă sub clar de lună

luni, 14 iulie 2025

Sub clar de lună, visul se răscoală,
O inimă cu umbre reci tresare,
Și o dorință lunecă-n raza goală
Într-o tăcere-a nopții plină de visare.

Se frânge vântul în chemări de gheață,
Și-și plimbă pașii timpul prin tăceri,
În suflet, furtuna mi se agață
De clipe ce-au pierit prin nicăieri.

Tăcerea poartă gânduri fără nume,
Iar dorința arde surdă, fără rost,
Sub clar de lună, totul pare lume
Ce-a fost s-a dus, rămâne doar un rost.

Și-mi bate-n piept o inimă-n furtună,
În dorul greu, ce nu mai are leac
Sub luna plină tăcerea mă adună
Cu un oftat pierdut pe-un drum sărac.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.