O țară din hârtie

vineri, 20 februarie 2026

Pe străzi, în cartier, sunt zeci de drumuri rupte,
Făcute din hârtie și-un clei stors de la fructe.
Cel ce le-a construit, demult, pe vremea mea,
Nu s-a gândit că vara vor fi ca o bezea.

Copacii sunt chibrituri, ce cad din când în când,
Florile creponate privesc către pământ.
Căsuțe de carton, cu-acoperiș de lut,
Se înclină la pământ când bate câte-un vânt.

Copiii însă râd și sunt doar bucurie,
Norii aruncă-n soare zilnic o pălărie.
Nu vor ca mica țară, din fire de hârtie,
Să ardă dintr-o dată precum o jucărie.

Când totul e fragil, când lumea stă să cadă,
Un zâmbet de copil salvează o lume-ntreagă.
Pe străzi, în cartier, sunt zeci de oameni veseli
Ce cântă și dansează pe ritmuri foarte repezi.

Când ploaia va veni, căsuțele să ia,
Conducătorii țării vor fi îngropați în ea.
Chiar dacă nu se vede, noi toți suntem legați
De-un fir ce ne șoptește: „În toate sunteți frați.”

Căsuțe de carton, cu-acoperiș de lut,
Se înclină la pământ când bate câte-un vânt.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.