Nutzu - creaţii proprii

- Am să-ţi trimit spre seară o trăsură
Pe-aleea unde-s felinare sparte,
Un vizitiu cu lacăte la gură
Şi vom pleca la trap cât mai departe

- Te-aş prinde noaptea singură de gardă
Când pacienţii dorm ori sunt sedaţi,
M-aş încuia cu tine la mansardă
Într-o rezerv-am sta baricadaţi

- Privesc pe geam cum înfloresc magnolii
Și soarele cu palma le sărută,
Aprilie-și trimite mândru solii
Cu flori albastre prinse la ținută.

- Mi-ai îmbrăcat destinul în petale,
Cu roua buzelor mi-ai scris poemul,
Le simt aroma dulce, ale tale
Sunt nopțile când fredonezi refrenul

- Caligrafia mea eşti tu şi timpul
Nu te va şterge. Pagini de-ncercări
Cu gânduri scrise-n alb în anotimpul
Atâtor enigmatice-ntrebări

- E dimineață, oare ghiocelul
Îmi bate-n geam să-mi scrie poezii
De primăvară, că-i mai simt penelul
Cântând, “Magnolie, să nu-ntârzii”?

- Îți desenez prin vise nude trupul
Și te dezbrac petală cu petală,
În mine simt cum se sfărâmă stupul,
Albinele lucrează cu migală,

- Simt uneori câte-un imbold oniric
Când te îmbrac în versuri interzise
Și te scufund în spiritul meu liric
Iubindu-ne nebuni printre narcise.

- E-atâta primăvară-n luna asta
Cum n-a mai fost demult, dar e firesc,
S-au dus ninsorile, pleacă năpasta
Cu cele nouă babe și-nfloresc

- Hei, tu, da, tu... iubirea mea nebună,
Ţi-a înflorit pe buze primul gând
Înmugurit sub razele de lună
În noaptea echinocţiului? De când