Nutzu - creaţii proprii

- M-alintă pe aripi un vânt
Și se aprind oaze-n deșert,
Răsar fantome din mormânt,
E ora doișpe și un sfert.

- Împreunează-ţi braţele-nflorite
De-atâta dor de soare şi lumină
Şi fă-mi din ele cuib, la piept, iubite,
Să mă ascund când lumea-mi află vină

- Mă doare lipsa ta, floare aleasă,
Și-mi curg prin versuri lacrimi de cerneală
De parc-ar fi o ploaie tropicală –
Să fie dragostea contagioasă?

- Alerg ades printre secunde,
Ca un hoinar cu umbra sa,
Şi niciun loc nu mă ascunde
Atunci când vreau să stau cu ea.

- Pribegi printre atâtea amintiri,
Noi rătăcim prin litere aldine,
Lăsând în urmă tristele trăiri
Și gustul iluzoriu de mai bine.

- Ştiu c-ai plecat de multe zile,
Ai renunțat la tristele poveşti
Şi-ai rătăcit mai multe mile
Doar să ajungi acolo unde eşti.

- Mă scald în praf de răsărit,
Refluxul leagănă perfect,
Al nopții tainic licărit,
O cauză fără efect.

- Atins de valuri și de amăgiri,
Furtuni ce-au bântuit printre ruine
Cu ore de extaz şi de-nrobiri,
Acum, vreau mâna ta să mă aline,

- Se-aprind pe strada veche felinare
Cu franjuri roşii, cu mănuşi de gală,
Şi lustruiesc zâmbind câte-o petală
Din minijupa unei trecătoare

- Nu ştiu de ce mi-e sete de dumbravă,
De flori ce-mi amintesc parfumul tău
Când mă gândesc la martie, o lavă
Simt că-mi pătrunde-n sânge, doare rău