Nutzu - creaţii proprii

- Îmi bate primăvara la fereastră
Cu fluturi mov şi flori de liliac,
Se-nalţă-n zbor o pasăre măiastră,
Iar lebedele se întorc pe lac

- Aștept în port un vas de lux,
De mână să urcăm la bord,
În zori de zi, primul reflux,
Să părăsim acest fiord.

- În suflet mi-ai aprins un foc,
Simt o iubire selenară
Cântând în tainicul său loc
Din inimă, lacrimi de ceară

- Pe marginea unui surâs aprins
De flacăra poemelor de iarnă,
Când primăvara-ncepe să aștearnă
Petale de magnolii prin cuprins,

- Mai depăn azi câte-un poem în palmă
Și-mi amintesc de nopțile de mai
Când ne-ascundeam să ne iubim sub talmă
Iar înspre zori te imploram să stai

- Eşti drogul meu de fiecare zi
O supradoză nu mi-ar fi letală,
Ci dimpotrivă, poate m-ar trezi
Din letargia mea colocvială.

- În nopțile pustii marea te crede
Un curcubeu rămas din veri ploioase
În visele cuminți ori prin angoase,
Versul aldin povestea ne-o precede

- Te-aş îmbrăca în straie de mătase
Şi la urechi ţi-aş anina cercei
Din flori de liliac şi pe la şase
Te-aş invita la cină dacă vrei

- Ghilotinaţi pe-un eşafod de flori
Ne-am regăsit în viaţa următoare,
Imensitatea primelor ninsori
A îngropat o crimă... Încă doare

- Am sărutat și tâmpla unui pas
Cu aripa ce-a fost cândva rănită,
Pe crucea cu petale fac popas,
Aici credința mi-a fost răsplătită.