Nutzu - creaţii proprii

- Parc-a trecut un secol de când centura iernii
Mă strânge, incomodă, sub gheţuri sidefii,
Se-adună-n catedrale arhangheli la vecernii
Şi drumurile-s albe, iar tu nici nu mai ştii

- Plutim prin versuri, spre apus,
O stea sărută un catarg,
Aveam bilete numai dus
Și un poem compus în larg.

„Privim înainte, chiar dacă inima rămâne uneori cu câţiva paşi înapoi.”
Alda Merini

- Din doi în doi, din trei în trei

- Plecăm spre tropice, în doi,
Ulise-i trist, ar vrea și el
Un loc în luntre, lângă noi,
Sirenele nu-i plac defel.

- Te voi face să uiţi de contextele vremii,
Îţi promit că-ntr-o zi vom rămâne doar noi
Pe-o planetă de jar, unde polii, extremii,
Se-ntâlnesc într-un vis. Voi întoarce apoi

- Ziua pășește pe nisipuri ude,
Ninsori bizare se topesc pe mal,
La orizont clipesc săruturi crude
Şi lacrimi din zenituri spre aval.

- Azi bate vântul, poate știi,
Te mângâie prin păr ușor,
Te-aștept pe coama lui să vii,
De ochii tăi mi-atât de dor.

- Au fost și ploi, furtună, vânt,
Pe mare m-au curtat sirene,
În Iad am fost, pe tărâm sfânt
Am poposit și-am scris catrene.

- Noi suntem doi gondolieri,
Pe valuri mici de erezie
Plutim în zori printre plăceri,
Iar noaptea doar prin poezie.

- Noi înflorim în vers cuvinte
Ori le pictăm pe cerul dezvelit,
Când lacrima iubirii simte
Că soarele bătrân s-a ofilit.