Nutzu - creaţii proprii

- În vadul timpului pervers,
Cu lacrimi de iubire reci,
Am rătăcit câte un vers,
Să nu mă uiți atunci când pleci.

- Mă iartă c-am plecat curând
Şi nu ţi-am dat de ştire,
Din laşitate sau sperând
C-o să-nţelegi, iubire,

- Azi ninge peste florile de nufăr
Şi dansul lor nostalgic alunecă suav
Pe-argintul unui lac, eu scriu şi sufăr,
Dumbrava e-mbrăcată în haină de postav.

- Eu vreau surâsu-ți bizantin
Să-mi fie veșnic antidot
Și crede-mă nu-s cabotin
Nici n-am să-ți scriu ca un bigot.

- Cât de frumos îmbracă iarna bradul
Cu fluturi albi, cu stele argintii,
Cum strălucește-n palma lunii jadul
Iubirii hibernale, doar să vii

- Eu nu dau lecţii de prestanţă
Unui intrus neavenit
Ar fi lipsit de importantă
Şi-aş pierde timp nepreţuit.

- Eu nu mai sunt ce-am fost cândva
Când rătăceam printre cuvinte
Și nu știam cum pot salva
Fantoma mea dintre morminte.

căzusem adânc într-un somn fără vise
când am fost trezit de nişte voci cunoscute
am deschis larg fereastra
şi-am privit spre masa tăcerii din parc

- Ninge fără importanţă,
Fantomatice zăpezi
Trec prin noi, e-o transhumanţă
De ninsori. Capitulezi

- Stau și te-aștept, îmi ies din minți,
E rândul tău să intri-n joc,
S-arunci valetul și s-alinți
Decarul, fi-va cu noroc.