Nutzu - creaţii proprii

- Aleg din cetină azi foaia
Și scriu un gând cu fulgi de nea
Purtând în inimă văpaia
Aprinsă de minunea mea.

- Petala ți-o alint și-n vis,
Pe buze simt un strop de rouă,
Plăceri ascunse prin cuprins
Le simt în palmele-amândouă.

- Păşim în iarnă împreună,
Uniţi de-un cântec ce ne leagă,
Cu inima întinsă-n mână
Şi gura dulce ca o fragă.

- În iarna cu sclipiri de-argint și jar,
Cu cetină de brad pe la ferestre,
Poeții sunt lumina unui far,
Cuvântul lor pentru o lume - zestre.

- Încerc să-mi menţin echilibrul pe sârmă
Când viscolul iernii mugește-nfundat
Şi-nvârte planeta de parcă la cârmă
Ar sta un beţiv maniac. S-a-noptat...

- Azi nu mai joc cu runele șotron
Nici nu aprind la orice colț amorul,
În iarna asta este de bonton
Să-mpodobesc în bradul verde dorul

- Ninge cu desfrâul primelor iubiri
Ce-au trecut prin carne ca metalu’-ncins,
Ninge peste suflet, peste amintiri
Cu dorinţe albe, parcă dinadins,

- Ce zile reci, ce fantezii bizare
Simt uneori că mă cuprind subit
Și-n versuri caut câte-o alinare,
Le recitesc flămând, cât de iubit

- Mi-e gândul uneori o acuarelă
Cu amintiri brodate-ntr-o culoare,
Încerc să-l scot, pe-ascuns, din citadelă
Şi ţi-l trimit, frumoasă visătoare,

- Am modelat de dorul tău pământul,
Am traversat păduri şi fluvii noi,
Cu delte de-ndoieli şi estuare
De-ncredere, dar cursul înapoi