Nutzu - creaţii proprii

Ce arşiţă în suflet, oare, simt?
Îmi este dor de-o ploaie tropicală!
În stropii tăi am să mă-nec, presimt
Că inima va fi o antecală.

"Erau zile sărate şi nopţi piperate."

- E prea puţin ce-ţi poţi închipui
Când părul se desprinde din agrafe

- Cumva şi vremea s-a întors pe dos,
Zefirul cald alunecă-n odaie,
Gerar din calendare parcă-i scos
Doar noi dansăm râzând desculţi prin ploaie.

- Deschid cu braţul inimii ştrengare
Fereastra mat-a unui gând zurliu
Ce-a înflorit din pură întâmplare
În plin amurg, dar nu era târziu

Din labirintul vechii mele firi,
În fiecare zi mă strigă ploaia,
De mă-npresoară-n valuri amintiri
Când vântul trist şi rece-ntoarce foaia.

- Azi m-am oprit din zbor pentru o clipă
Şi-am căutat prin amintiri ninsori
Când amândoi aveam doar o aripă,
Iar din fereastra timpului culori

Când orologiul bate trist,
Îmi curg secundele prin minte,
Iar timpul, ca un vechi tantrist,
Încearcă tandru să m-alinte.

- A mia oară tac cu îndârjire
Am declarat cuvintelor război,
Nici tu nu ştii cât îmi lipseşti, iubire,
Tot cerul stă ostatic între noi.

în profunzimea
trupului acesta cald
de femeie
trăieşte o ciută

- E-atât de-ndepărtată ziu-aceea
Când m-aşteptai pe drum, dansând în ploaie,
Parc-au trecut milenii-ntr-o secundă.
Sub sânul stâng o ultimă bătaie