Nutzu - creaţii proprii

- E linişte ca-n noaptea de pe urmă
Doar fluturii mai rătăcesc stingheri
Şi visele ce parcă vin în turmă
Să dănţuiască dinspre azi spre ieri

- E lună plină-n iarna asta blândă,
Iar nopțile sunt lungi, mereu fierbinți,
Dorințele scadente-mi cer dobândă
Și nu-s puține, nici nu sunt cuminți

“Un fluviu adevărat nu se sperie de clocotul mării - se aruncă în ea.” Grigore Vieru

- Azi nu mai ştiu de scrisul mi-e lizibil
Că mâinile atât de mult iubesc

- Din iarna asta care stă să vină
Şi să ne-mbrace-n stofă de argint
Am să-mi aleg, din nou, o cupă plină
Cu bucurii scăldate în absint

Bărbatul este aşezat unde se termină pământul, femeia unde începe cerul.
Victor Hugo

- O mie de ani de iubire-ntre noi...

- Privind pe geam admir cum urcă fumul
Pe coşul ce surâde sub zăpadă
Şi mă gândesc c-o lună, două, drumul
Ce duce către tine-i o şaradă

- Te-aş fi putut urî cu-aceeași forţă
De nu te-aş fi iubit cum te iubesc,
Dar prin furtuna vieţii ca o torţă
Mi-ai luminat destinu’-, ți mulţumesc

- S-a îmbrăcat în haină albă timpul
Şi ninge cu petale ca-ntr-un basm,
Pe ramuri verzi de brad simt anotimpul
În care anul parcă e-n orgasm.

- E-aşa de verde iarna dintr-o dată
Iar soarele-i amnezic, trubadur
Cântând o serenadă retuşată.
Eu nu mai ştiu ce anotimp, îţi jur,

- despre toate
lucrurile intangibile
din viaţa mea
nu ţi-am spus