Nutzu - creaţii proprii

- Prin viața asta sunt un meteor
Că noaptea-n vis te am, în zori cobor
Învins de soartă, ce pustiitor
Să fiu cu tine și să-mi fie dor.

și crezi că-mi pasă
dacă inorogul
îmi bate cu picioarele în poartă
și luna își ascunde fața

- Mi-ar fi plăcut să pot zbura spre tine
În fiecare zi când mă trezesc,
Să nu mai las privirile haine
Să murdărească tot ce prețuiesc.

luna îmi sărută obrajii
cu buzele colorate negru abanos
ca ramurile salciei pletoase
când alintă talpa vântului

la fiecare turnir
port eșarfa ta pe umărul lăncii
un medalion în care ascund amintiri
ridic bastioane

mă aplec peste toarta timpului
ca picătura unui zar
ce plânge în ceașca sorții
și deschid poarta luminii

- Duminică, din nou, și-atâta soare
Mă-mbie să te scot la plajă, goală,
Să te sărute vântul pe picioare,
Iar eu să-ți caut umbra sub petală,

- În ochii mei, un chip revine
Ca o poveste nesfârșită,
În visul meu, tu ești cu mine,
Aceeași stea, mereu iubită.

- Mi-e dor de-o ploaie cu magnolii albe
Să-mi ude tâmpla grea când mă sărută
Şi să-mi îmbrace umerii cu rouă,
O haină din metafore ţesută.

- Mai împletesc cu rimele năframă
Când marea se retrage liniștită
În golful cu magnolii și aclamă
Toți albatroșii-n noapte, bântuită