Nutzu - creaţii proprii

- Nu ştiu de ce mi-s nopţile curbate,
N-au început şi nici final nu au,
Iar visele sunt lungi şi-alambicate
Oricum le-ntorc numai de tine dau,

- Poemul acesta, să n-ai vreo-ndoială,
E doar despre noi, despre-o ea şi un el,
Pe coli de argint, picături de cerneală,
Simetric croite... Aproape la fel

- Vezi tu, iubite, nu mi-e dor de mare,
În ochii tăi adânci m-am scufundat
Şi am plecat într-un reflux ciudat
Spre alte lumi. Acolo,-n depărtare,

„A dori să ai har fără a recurge la Maica Domnului
este ca şi cum ai vrea să zbori fără aripi.” Papa Pius al XII-lea

- Urcăm pe coasta dealului, Nicula

- La miezul nopţii va ploua cu stele
Multicolore ca şi cum Perseu
Ar naviga prin gândurile mele
Şi-ar face tot ce nu pot face eu.

- Mai caut încă să răspund la toate
Acele întrebări fără răspuns
Ce mă consumă-n nopți abandonate
Când visele cu tine nu-s de-ajuns

- Topeşte-mi pielea-ntr-un sărut de foc
Şi-nvață-mă că dragostea ucide...
Ca şarpele din eden pe mijloc
Simt braţul tău şi nu mă pot decide

- În zori când rătăcesc prin zodiac
Aș vrea să beau din ceașca ta cafea
Cu ciocolată, ca să mă refac,
După o noapte-n care am fost în șa

- Și când mă uit la poza ta îmi vine
Să urc desculț în primul tren de noapte,
Să mă opresc în așternut la tine
Și dintre sâni să beau cafea cu lapte,

- În noaptea asta stelele nu cântă,
Stau la taclale, triste, se frământă,
Doar luna mai zâmbește când descântă
Un vers de-amor, de dragoste înfrântă.