Nutzu - creaţii proprii

- Iubite, vezi ce roluri alese de destin,
Ce distribuţii stranii făcute de hazard,
Noi suntem o pereche, mai mult sau mai puţin,
Ca două emisfere, în mine tot mai ard

- Las amintiri trecute-nchise-n fort
Și rătăcesc prin el precum o pradă,
În viața mea am fost mereu report,
Dar astăzi simt că-s strofă de baladă.

- Am prins în palmă fumul de ţigară
Şi-am construit pe ţărm un obelisc
Cu zaţul din cafeaua ta amară,
C-o doză de tandreţe şi de risc.

- Pe lângă plopi cu număr par
Și somnul morilor de vânt
Mai trece-un tren, plânge-un acar,
Îmbraci iubirea în cuvânt.

- S-a subțiat și stratul de ozon,
O inimă de dorul tău se frânge,
Tânjește după un sărut cazon,
Dar tu nu vii și lacrimi curg, de sânge.

poetei Liliana Trif

Ți-aș scrie astăzi numai o poveste
Și ți-aș citi-o lângă șemineu

- Aș vrea să-i dau iubirii glas,
Cuvintele te știu prea bine,
Pe cerul meu fă un popas,
Că sunt pierdut prin lumi străine.

- Simt uneori că suntem palmieri
Pierduți pe-o insulă pustie,
Că vom trăi mereu la fel ca ieri
Metafora din poezie.

Primeşte, mamă, un colind tăcut...
Cuvinte-s de prisos și sunt puține;
Din zările în care m-am pierdut,
Mi-e dor cumplit, mi-e foarte dor de tine.

“Aşa cum dragostea te încoronează, aşa te crucifică”.
Khalil Gibran

- Ca versul ce coboară-n profunzimi