Nutzu - creaţii proprii

Ne-au renegat cireşii

- E-aşa târziu că ne-au uitat cireşii
Înnebuniţi de floare şi de dor,

e doar o teorie falsă aceasta
cum că imposibilul ar exista
o descătuşare din nimicuri
cărora le-am permis să se întâmple

- Tu nici nu ştii cât verde-adun în valuri
Să-ţi las pe pragul inimii în zori,
Nepăsător ca vântul treci pe maluri
Şi-mi pari atât de singur uneori

“Binecuvântat este anotimpul care adună
toată lumea într-o conspiraţie a dragostei.”

- “Dezbracă-te de negură, iubito,

- Te recompun aproape din memorie,
Iubirea mea-i o karmă iluzorie,
Lipsesc din puzzle doar câteva piese
Şi-n colțu-ndepărtat un înger ţese

- Crezi că mai poți să schimbi ușor destinul,
Să-l colorezi cu altă fantezie,
Când amândoi am traversat Cibinul
Desculți, doar îmbrăcați în poezie?

- Aș vrea să-ți desenez pe spate cerul
Și între sâni un râu cu vad adânc,
Să-ți deslușesc cu buzele misterul
Căpșunii aromate, s-o mănânc

- Ca un student în prima sesiune,
Restanțier la dragoste pe viață,
Aștept să-mi înflorești în pat, minune,
Să-mi dai din sânul tău o dimineață,

- Blestem iubirea noastră să-nflorească
Când lumea asta tristă va muri,
Din lutul meu albastru să rodească
Un fruct al tău şi poate-n acea zi

- E primăvară oare sau mă-nşeală
Privighetoarea din fereastra mea,
Că noaptea-mi cântă tandru, cu sfială,
În zori dispare şi o cucuvea