Nutzu - creaţii proprii

- Hai să postim, iubito, că nu-i bine
Să ne-mfruptăm din cele pământești,
În Eden aș petrece doar cu tine
Postul acesta, știu că îți dorești

- Se lasă noaptea pe poteca-ngustă
Și îngerii se-așează la taifas,
Timidă luna iese doar în fustă,
Eu te visez, dar parcă-s în impas

- Mi-ar place să-ți descos ușor conturul
Și formele subțiri să-ți dezvelesc,
Să caut fructe coapte trăgând șnurul
Cupelor roșii ce le-adăpostesc.

- Te-aș prinde seara când treci pe cărare
Cu fustă albă și sanda cu toc,
Te-aș așeza, așa, la întâmplare
Prin flori de mai să te iubesc cu foc.

- Azi te-am visat cu flori de liliac
Prinse în părul negru, alergai
Pe strada cu magnolii unde stai
Ca o zeiţă greacă din alt veac.

- Castanii râd şi se transformă-n floare
Aleile sunt pline de copii
Cu părul blond, parcă sunt rupţi din soare,
E primăvară iarăşi... Tu nu ştii

- Plouă în zori, e soare la amiază,
Spre seară ceru-i mohorât din nou,
Natura crudă parcă delirează,
Ziua-n palton şi noaptea în tricou,

- De-atâtea zile plouă cu secunde,
Se scutură cireşii prin grădini,
Cibinul supărat vrea să inunde
Câmpiile cu maci şi mărăcini.

- E weekend iar și poate nu mai plouă,
Mi-e dor de verde crud și de salcâm,
Să înflorească teii pe alee,
Petalele zburând pe caldarâm

- Nu pot să dorm dacă nu-ți simt aproape
Gura flămândă și piciorul lung,
N-am cum să-ți scriu cu degetul pe clape
Sonate despre lună, să străpung