E toamnă peste tot în lume și în cosmogramă
iar Vărsătorul plânge frunze ruginii
curgând peste pământ precum o tramă
lăsând săruturi sterpe crengilor mlădii.
E toamnă iar; copacii se răzbună într-un râs tanatic:
sicriului i-au mai crescut înc-un inel
încorsetându-mi sufletul într-un pastel cromatic
ca nunta să ne-o facem prinși în el.
vezi mai multe poezii de: maresalmusca
Detalii poezie:
Distribuie pe: